Șase ani în urmă Robert Pattinson era încă un nume absolut necunoscut. Acele cîteva ecranizări în care a jucat atît roluri principale cît și secundare nu au fost cunoscute pe plan internațional. Totul s-a schimbat atunci cînd  În decembrie 2007, Summit Entertainment a anunțat că Pattinson îl va interpreta pe Edward Cullen în filmul Twilight, bazat pe cartea cu același nume, scrisă de Stephenie Meyer. Filmul a avut lansarea oficială pe 21 noiembrie, 2008, în Statele Unite ale Americii. Și de aici succesul și faima lui Robert s-a ridicat considerabil. Peste noapte, tînărul actor s-a trezit renumit, bogat și cu milioane de fani din întreaga lume. Odată cu lansarea seriei de filme «Amurg» a început o adevărată nebunie care a fost demonstrată în diverse moduri: începînd cu țipetele fetelor care peste noapte s-au îndrăgostit de Pattinson și terminînd cu tatuaje pe care și le-au făcut nu doar tinerii dar și femei trecute deja de vărsta a doua. În aceste tauaje cu ușurință recunoaștem chipurile lui Edward Cullen jucat de Robert Pattinson și a tinerei Bella Swan jucată de Kristen Stewart. Pe parcursul a cinci ani cît s-a filmat toată saga, jurnaliștii au scris în nenumărate rînduri că cei doi actori ce joacă rolul de pereche a cărei relație este foarte complicată, sunt un cuplu și în viața reală. Acest fapt nu ne miră pentru că cine nu și-ar dori un boyfriend atît de talentat și sexy. majoritatea fanilor se pare că au pierdut simțul realității, deoarece Pattinson nu era altceva decît vampirul seducător din saga:«Twilight». Acest film a pus început erei vampirilor și a lucrurilor supranaturale. Se pare că lumea și-a ieșit din minți, pentru că la conferințele de presă la care erau invitați actorii acestui film, veneau zeci de mii de oameni cu speranța de a obține un autograf sau o poză cu actorul lor iubit. Dar o dată cu încheierea seriei «Amurg» se pare că și relația celor doi tineri actori îndrăgostiți și-a pierdut din culoare. Astăzi Pattinson este tot mai des văzut în compania unor fete tinere și atrăgătoare. Probabil faima te face să fii mai încrezut în forțele proprii. Dar nu putem nega că Robert Pattinson este cu adevărat un actor cu talent înăscut.   Ai putea spune ca Pattinson se pricepe la toate. Cantatul la pian si la vioara fac parte din trecutul sau muzical.  A jucat rolurile principale din filmele How To Be (2008) si Little Ashes (2009), fapt ce se datoreaza si succesului pe carre l-a avut datorita interpretarii lui Edward.

Nu întîmplător am ales acest subiect pentru acest articol. Astăzi faimosul actor își sărbătorește ziua de naștere, împlinește 28 de ani. Îi doresc succese remarcabile în plan profesional și ca faima sa cu anii să devină mai remarcabilă și mai puternică. 

Pe marginea sătucului Bardar se află un mini zoo ce poartă denumirea de «Zoo Club». Cei care adoră animalele domestice dar și pe cele exotice pot admira o gamă largă de jivine. Începînd cu prepelițe și terminînd cu cai de rasă. Nu demult au fost aduși Păuni indieni a căror frumusețe te lasă cu gura căscată. Dar pe cît de frumoși sunt pe atăt de gălăgioși. Scot niște sunete ascuțite extrem de tari și asurzitoare. E greu să îți imaginezi că așa pasăre colorată și tandră poate urla în așa hal. Întîlnim aici și ceva asemănător cu lama dar mult mai haios la exterior denumire a caruia nicidecum o pot memoriza. E atît de drăgălaș încît vine la oricare mînă ce vrea să îl mîngîie. Sunt și o mulțime de păsări de diferite dimensiuni și culori, respectiv rasă. Printre acestea se află și rațe sălbatice, lebede albe, gîște ce înoată pe lac bucurînd ochiul vizitatorilor. Struții sunt și ei o mare mîndrie a acestu club zoo, unde mai pui că 300 de lei de un ou de struț nu este deloc un business rău. Pentru cei care vor să își completeze gospodăria cu găini gigantice, purcei tărcați și iepurași ciufuliți (de rasă) nu este o problemă dacă au un buzunar mai larg. Tot ce e frumos, evident costă. Cei mai fascinanți oricum rămîn a fi caii. Aici vedem ponei, cai de rasă, cai de curse și cai de tras carele cu lemne (ca în Siberia). Ca să mergi călare un cerc de cîțiva metri costă 20 de lei, un preț perfect pentru oamenii veniți din oraș și suprasaturați de ,,căluții lor de fier,,. Pentru amatorii de curse mai lungi, așa ca mine, se organizează călătorii în afara terenului. O oră costă 250 de lei. Cam bate la buzunar dacă ești la fel de dornic de călărit ca mine. Dar dacă luăm în considerație că este un gen de sport foarte sănătos și îți face o postură a spatelui dreaptă așa cum trebuie să fie atunci banii nu mai contează. Este un loc unde întreaga familie poate petrece cîteva ore de plăcere fără griji și alte gînduri. Ce poate fi mai potrivit decît compania animalelor într-un secol al tehnologiilor avansate?!!!

Pe dealurile și colinele înverzite ale raionului Leova se află un sătuc ce poartă în sine o istorie și un neam cu rădăcini ce apar documentar în anul 1815. La capătul acestui sătuc, în 1903 a fost ridicată din lemn o biserică cu hram. Dar în perioada sovietică a avut soarta multor alte biserici și a fost distrusă. În anul 1995 cu ajutorul comunității biserica a fost reconstruită. Astăzi, biserica este vestită prin puterea vindecătoare și prin prezența ,,izvorului minunilor,, prin care curge așa numita ,,apă tămăduitoare,,, după cum spun oamenii din sat. Apa acestui izvor se folosește la sfințit. În zilele de miercuri și vineri, zilele de post, în care se face slujba bisericească, vin o mulțime de oameni din cele mai îndepărtate locuri ale Moldovei. Se zice că preotul bătrîn de 86 de ani are darul de a vedea bolile oamenilor și îi poate vindeca cu ajutorul rugăciunilor. Biserica de la Sărățica Nouă este cu adevărat un loc unde liniștea sufletească pătrunde în interiorul întregii tale ființe, iar grijile și problemele devin atît de neînsemnate. aici vin oameni mulți, fiecare cu necazul său, în speranța să găsească fie leac de boală, fie scăpare de problemele mistuitoare, sau chiar în căutare de liniștea și răbdarea de care sunt lipsiți în viața de zi cu zi. Dar am fost martoră a ceva ce e greu de descris în cuvinte. Am văzut cum este un om stăpînit de ,,cel rău,, și cum se luptă din răsputeri să scape de el acea mică părticică în care pulsează credința. Este Foarte greu să conștientizezi că astfel de lucruri există în realitate. Nu pot eu și nici nu îndrăznesc să judec dacă toate acele țipete neomenești și acele încovoituri bizare sunt adevărate sau nu, dar cert este faptul că această biserică te întărește și îți dă acea doză de calm și curățenie sufletească, cît să îți ajungă pentru foarte mult timp. Desigur dacă în sufletul tău e loc de credință...

"Și dacă de cu ziuă se-ntîmplă să te văz

Desigur că la noapte un tei o să visez,

Iar dacă de cu ziuă eu întalnesc un tei

În somnu-mi toată noaptea te uiți în ochii mei. " — M.Eminescu

 Și dacă de cu ziuă se-ntîmplă să mă vezi

 Eu mi-ascund ochii de teamă să-ți vorbesc,

 Iar dacă ziua trece fără de-a ta privire

 Eu somn nu am, nu am nici fericire. — H.Golubnik

Și dacă ar fi să mă aseamăn cu un arbore, nemijlocit aș fi un tei. Și nu pentru că sunt înaltă și pot fi ca o licoare de dureri de cap. Mai cu seamă sunt o otravă de care fie mori, fie devii dependent.

Teiul înflorește o dată pe an, și nu ai cum să nu observi toată splendoarea și frumusețea divină a acestiua. Mireasma lui te face să uiți măcar pentru o clipă de griji și gînduri ce-ți zdrobesc fiecare fir de simțire a sufletului. Și nu e de mirare că a devenit, dea lungul istoriei un simbol al poeților îndrăgostiți de frumusețe, din care fac parte si eu.

Pentru că teiul e trecător, ca muza, ca tinerețea, ca vremea…ca însăși poetul. Am fost iubită și încă cred că sunt, atita timp cît  sunt în floare ca un tei al cărui vară încă nu s-a sfîrșit. Și dacă astăzi o majoritate de oameni sunt pasionați nu de foșnetul frunzelor verzi, ci de foșnetul bucăților de hîrtii de aceeași culoare, iar frumusețea nu mai e un copac ci clădirile care sparg norii, nu înseamnă că nu rămîn din cei care sunt priviți ca niște nebuni (pentru că un om artistic în esență este un nebun). Bărbați care să scrie versuri și să-i spună unei femei că e asemeni unui tei în floare, și femei care să ascundă ochii în pămînt și roșind să zîmbească…

Defapt teiul e ca o femeie, te izbește parfumul suav și totodată atăt de stăruitor, iți dăruiește bucurie, de ai putea sta ore în șir privind această frumusețe.

Se zice că teiul mai e și un simbol al îndrăgostiților, deci e și simbolul sufletului meu, mereu îndrăgostit, mereu simțind această dulce și dureroasă feerie. Teiul e un răspuns al naturii la întrebările ce le caută cu ochii un îndrăgostit, și totodată un părtaș al tainelor ce se ascund în amurg sub umbrele crengilor învelite de miresme splendide ale florilor sale.

              Teiul

 Parfum suav de taine neștiute

Ce-n zile calde te ivești,

La umbra ta cu gînduri abătute

Din viața mea îți spun povești.

Îți spun că sufletu-mi pierdut

Nu vrea decît iubirea de cîndva,

Iar tu stai singur si tăcut

De parc-ai ști de taina mea.

Și nu-i mai mare nostalgie

Decît să stau sub ramul tău,

Ferit de ură și de nebunie,

— Căldura sufletului meu.  

                                                                                        (Hellen Golubnik)

— Cum a venit ideea de a face un blog?

— Ideea nu a venit spontan, eu chiar mă gîndeam de foarte mult timp la un Fashion Blog, pentru că  urmăream fashion-weekuri și rămîneam entuziasmată de noile colecții,  dar posibil nu aveam curajul necesar și nici timp îndeajuns pentru că mă aflam și în perioada pregătirilor pentru bacalaureat. Prietenii, au fost cei care îmi spuneau mereu că voi reuși, de aceea în primăvara anului 2013 mi-am început blogul intitulat HellenMonroe care îmi servește drept loc unde pot comunica cu foarte mult fashioniste, unde pot posta ținute, și de unde pot afla mai multe despre lumea modei.

— Cît de des mergi la cumpărături?

— În Moldova nu prea găsesc o gamă largă de brănduri, de aceea merg peste hotare de 3-4 ori pe an, cel mai des în Milano și cu siguranță trebuie să menționez și despre Paris care mă inspiră de fiecare dată. Mă strădui să prind și reducerile care îmi oferă posibilitatea să procur articole vestimentare la un preț redus și accesibil. Pe lîngă aceasta mai merg în București sau Iași, este foarte aproape de noi și nu pot spune că este mai rău ca la Milano.

— Ai menționat într-un interviu că scopul activității tale este de a arăta fetelor cum să se îmbrace stilat,fără să cheltuiască prea mult, cum e posibil acest lucru?

-Trebuie să avem fiecare un stil personal prin care să ne remarcăm. Să rămînem unice și originale prin combinațiile personale, iar pentru asta nu trebuie să cheltuim un sac de bani, e necesar doar să ne placă ceea ce vedem pe noi. Cîteodată putem găsi ceva absolut fabulos în garderoba mamei, sau ceva deosebit la un second-hand de care chiar nu trebuie să ne ferim, și atunci adoptăm un look impresionant, pentru care am plătit foarte puțin dar poate arăta foarte scump.

-Care este piesa ta vestimentară preferată?

-Pentru că sunt impresionată de povestea măreței creatoare de modă Coco Chanel, am o dragoste deosebită pentru pălării. Mai mult decît atît, acestea mereu vor rămîne articolele mele vestimentare preferate.

— Anul trecut au fost în vogă hainele cu flori printate, este actuală această tendință și în anul 2014?

-Imprimeurile florale cel mai des se numără printre preferatele fetelor și a designerilor vestimentari fiind prezentate în aproape fiecare colecție a acestora. Imprimeul floral reprezintă un trend clasic ce revine an după an în tendințe și cu siguranță în 2014 îl purtăm pentru a ne accentua feminitatea, delicatețea și sensibilitatea. Însă nu trebuie să uităm că printul floral joacă un rol important în ținuta pe care vrem să o adoptăm, de accea optăm pentru un stil minimalist.

— Ce sfaturi ne poți da referitor la ținutele din sezonul de primăvară – vară din anul acesta?

-Moda anul acesta este inspirată și din trecut și din arhitectură, de aceea transparentele și geometricile au un rol important în toate colecțiile de primăvară-vară. Cu siguranță trebuie să purtăm fuste și rochii asimetrice, fie de culori pastelate, negre sau albe, pantaloni cu imprimeuri, texturi metalizate, haine de stil masculin, în special jachetele supradimensionate. Primăvara aceasta ne răsfățăm cu un outfit de culoare roz palid sau roz violet, cu siguranță vom arăta impecabil. Dacă vorbim desptre materiale și texturi, avem un asortiment larg și foarte variat, de la stofă și dantelă pînă la mătase fină, denim și piele.

-Cum se naște ideea de un look nou?

-Cîteodată am 10 minute la dispoziție ca să ies din casă, și să  spun sincer atunci îmi iese cel mai bine un look. Nu stau mult să mă gîndesc la ceva nou, ideea vine pe loc, este de ajuns să îmbrac o fustă, după care foarte repede găsesc și o bluză care se combină perfect.

-Am citit că îți place să călătorești, ce țară te-a impresionat în măsura în care ai vrea să te reîntorci în ea?

-O deosebită plăcere am atunci cînd merg în Franța, Paris. Chiar sunt îndragostită de acest oraș deosebit. Lumea acolo este sociabilă, atmosfera este romantică, locurile istorice sunt fantastice, restaurantele te întîmpină cu cele mai delicioase bucate, teatrele și bulevardele pline de viață  nu le-aș compara cu nimic în lume. Paris este un oraș în care mereu ai ceva nou de făcut sau de vizitat. Nu am călătorit atît de mult, dar la moment Paris-ul este orașul sufletului meu.

— Ce pasiuni mai ai înafară de modă?

— Am o pasiune foarte mare pentru actorie, și sper să mă realizez și pe acest plan.

— Care este cel mai mare vis pe care vrei să îl realizezi?

-HellenMonroe.blogspot.com este abia la început de drum, și cel mai mare vis al meu este să-mi duc pagina la un nivel mai înalt, la un nivel internațional.

Cînd a intrat întîia oară în clasa de studii, era copleșit de emoții. Privirea îi zbura în toate direcțiile. Pentru un moment ceva i-a captivat atenția și el s-a oprit în loc. Era o fundiță mare de culoarea roz. Peste o clipă fundița s-a mișcat și spre el s-au ridicat doi ochi mari, cafenii...

Iurie Salimov și Elena Tcaci sunt doi îndrăgostiți, care privesc lumea de la înaltul zbor al iubirii ce i-a înălțat pe aripile de vînt spre un vîrtej de sentimente profunde. Acești doi tineri sunt într-o relație de aproape șase ani, dar s-au cunoscut încă de pe băncile școlii, cînd prin voia destinului, profesoara i-a așezat în aceeași bancă.  În decurs de șapte ani, cît Iurie a încercat să facă primul pas pentru a o cuceri pe Elena, încercînd de fiecare dată să-i atragă atenția copiind din caietul ei, ea l-a refuzat disprețuitor. ,,Unde s-a mai văzut atîta neobrăzare,, mărturisește ea, amintinduși cu zîmbet de acele clipe. ,,un băiat să copie de la o fată,,. ..În clasa a șaptea, Iurie pentru prima dată îi scrie Elenei o scrisoare de dragoste, în care recunoaște sentimentele copilărești ce îl măcinau. Dar și de data aceasta s-a ales cu un refuz. Cînd au mai trecut doi ani de iubire neîmpărtășită, și după clasa a noua Iurie a urmat-o pe Elena la același liceu, ea începuse să îl simpatizeze.  El nu mai era un băiețel cu ochi mari ce se ținea de ghidușii, acum o privea cu ochii unui băiat matur și hotărît de care ea își ascundea privirea, ca nu cumva el să ghicească gîndurile ei visătoare ce zburau spre el.

Era o zi frumoasă de primăvară cînd Elena, împreună cu cîteva prietene se îndreptau spre școală.  Aveau o evaluare foarte importantă în acea zi și au ajuns în curtea liceului mai curînd decît deobicei. A observat că colegii o urmăresc cu privirea și acest lucru i s-a părut straniu. Cînd a ridicat ochii spre peretele blocului central al liceului a încremenit. Cu litere mari și colorate era scris

 ,, Lenuța, Te Iubesc!!!,, iar mai jos era desenată o inimioară mare și roșie.  În acel moment inima Elenei s-a topit...

Iurie realiza că riscă foarte mult, și că pentru astfel de trucuri, direcția Liceului Mihail Viteazul, ar fi trebuit să îl exmatriculeze. De acestă pedeapsă l-a salvat, probabil, dragostea pe care acum o citea în ochii Elenei. Ziua de 9mai 2008, a fost ziua marcată din calendar a celor doi, ca fiind prima zi de cînd relația lor prindea culoare.

Dar cununa iubirii întrunește în ea și flori înțepătoare, astfel, după atîtea clipe frumoase au urmat momente grele pentru fiecare din ei. Finisarea liceului însemna pentru Elena un nou început, alături de mama ei într-o țară străină, departe de casă, deci, departe de unicul băiat ce a avut răbdarea să o cucerească și care însemna pentru ea un întreg univers. Iar cina romantică din ultima seră nu o mai putea opri din drum. Despărțirea a fost mai cumplită decît și-ar fi dorit ea, mai cumplită decît s-a așteptat el. Toate plimbările împreună și clipele în care nu se despărțeau unul de celălalt s-au transformat în rande-vous pe internet și discuții scurte la telefon. Pentru Iurie era cert că așa nu ma poate continua. Nu putea uita acea seară romantică din 14 februarie, de ziua îndrăgostiților, petrecută cu Elena într-un anturaj cu lumînări colorate, inimi decupate, șampanie și ciocolate...

,, Era ceva special...ceva ce nu aș putea descrie în cuvinte. Să o văd alături de mine, însemna să fiu luat în zbor pe aripi de vînt,, a specificat Iurie pentru Curierul de Hîncești. După ceva timp, cît au durat pregătirile actelor, Iurie a plecat spre îngerul său cu fundiță roz… avea de gînd să-i facă o mare surpriză, și tot ce a putut rosti cînd a revăzut-o aevea a fost ,, vrei să fii soția mea?,,.

Cînd Elena a pășit pragul școlii pentru prima oară a simțit o bucurie ascunsă, de parcă ceva important urma să se întîmple...La ușa clasei s-au auzit pași pe care abia îi putea desluși. Ea a ridicat încet capul și a zărit doi ochi întunecați ce o priveau printre genele dese ce semănau cu două aripi tremurînde...

Ce poate fi mai frumos decît iubirea? Acest cuvînt banal și totuși atît de complex ne dă puterea să visăm și să învingem… Valentine's day este ziua în care îndrăgostiții din întreaga lume își fac cadouri mai speciale, celebrînd astfel dragostea ce unește două inimi pereche.

Joi, la data de 13 februarie, în clubul “Rubin” din orașul Hîncești a avut loc concursul “Pereche potrivită”, ediția a VI- a, organizată de primăria or. Hîncești. Participanții și-au demonstrat talentele și și-au exprimat sentimentele de dragoste prin scene afectuoase, dansuri, plasticitate și ingeniozitate. Anul acesta au fost 5 perechi de participanți, cu una mai puțin decît în anul precedent. Echipele au fost formate din:1. Mihaela și Mihai (Colegiul de Construcții);2. Olga și Valeriu (Școala Profesională);3. Maria și Mihai (LT “Mihail Lomonosov”); 4. Elena și Ion (Asociația de Tineret); 5. Maria și Alexandru (LT“Mihai Eminescu”).

Fidelii reprezentanți ai juriului:Alexandru Botnari, primarul de Hîncești, Ion Petrușan, viceprimar și Anadela Tofilat, secretar al or. Hîncești au savurat atmosfera de sărbătoare alături de cîțiva membri noi al juriului: Eugenia Ioniță, jurist, Alexandru Cornei, antrenor, Școala sportivă,  Lilia Starojoc, agent economic și Veronica Jelic, specialist pentru planificare, primăria Hîncești.

La prima probă a concursului, invitații au avut parte de scene din ,,Luceafărul”, “Frumoasa și bestia” și chiar din “Titanic”. Cel mai mult însă, au creat impresie pereche de la LT,,Mihai Eminescu”, Maria și Alexandru, cu o scenă dintr-o operă mitologică a Greciei Antice, jucînd rolul de Orfeu și Euridice. Etapa a doua a concursului, “declarația de dragoste” a fost plină de emoții. Perechile au prezentat numere artistice în formă de dansuri acompaniate cu colaje din cîntece bine cunoscute. Culmea acestei probe au creat-o Mihaela și Mihai, perechea de la Colegiul de Construcții, care la finalul scenei romantice au eliberat în zbor doi porumbei albi, simbol al dragostei și păcii. Runda a treia, “Imitarea unui duet”, a creat multă dispoziție bună,  mult pozitiv și mult zîmbet. Aici s-au evidențiat perechea de la Școala profesională, Olga și Valeriu, care i-au imitat pe Andreea Balan cu Sonny Flame. Dar cu o advărată grandoare au evoluat Mihaela și Mihai, perechea cu numărul 1, care au cîntat live cunoscuta piesă “dragostea nu ne-a iertat” a duetului Alexandru Vdovicenco și Adriana Ochișanu.

Perechile atît de frumoase și stăruitoare ne-au făcut să ne amintim că am iubit cîndva sau încă mai iubim, ne-au făcut inimile să bată într-un ritm al muzicii, au adus cu ei fiori de primăvară și reînviere…

La pauzele dintre probele concursului, cei prezenți au avut parte de un dans modern din partea trupei “Cristi dance” și de o piesă fascinantă a raper-ului din Hîncești, Sleepy. La finalul concursului, președintele juriului, Alexandru Botnari, împreună cu invitații săi de onoare:Vitalie Covalciuc, Oleg Sîrbu și Ghenadie Sajin din Partidul Democrat, a venit cu un cuvînt de felicitare pentru toți cei prezenți la sărbătoarea consacrată zilei îndrăgăstiților. Participantelor li s-a oferit cîte un buchet de trandafiri, iar titlul de “Perechea potrivită” a anului 2014 a fost oferit participanților de la Colegiul de Construcții, Mihai și Mihaela, care s-au ales cu premiul de 3000 de lei. Locul doi a fost oferit perechii cu nr.V, Maria și Alexandru din LT “Mihai Eminescu”. Ei au primit 2000 de lei. Iar pe locul trei s-a plasat perechea cu nr.II, Olga și Valeriu de la Școala Profesională premiați la fel cu 2000 de lei. Celelalte perechi, în calitate de premiu au primit aceeași sumă de bani.

Dar cea mai mare surpriză a venit din partea reprezentanților Partidului Democrat, care le-au oferit în dar perechilor cîte un telefon mobil de marcă Samsung Galaxy star, de culare albă pentru domnișoare și de culare neagră pentru băieți.  iar perechea cîțtigătoare s-a ales cu cîte un telefon analogic de marcă Samsung Galaxy s3 mini. Surprizele însă au continuat, invitații serii din partea oaspeților de onoare au fost Diana Grigor ce a creat o atmosferă ce te făcea să te miști în ritmul muzicii energice, și un Dj din Chișinău care a invitat tinerii să se învăluie în ritmuri de dans de club. Invitații s-au arătat mulțumiți de organizarea acestei seri frumoase și pline de atmosferă de iubire ce plutea în aer.    

În sfîrșit a ajuns și ceasul cînd mi-am luat angajament să vizionez filmul

Nunta în Basarabia,,.

Recunosc, știu un număr restrîns de actori din Republica Moldova și mai cu seamă din România. De aceea fără preferințe sau favoruri am să spun opinia mea obiectivă asupra acestui film român, filmat în Basarabia. De cînd auzisem despre această încercare a lui Nap Toader și a lui Dan Rațiu m-am gîndit că va fi ceva senzațional, ceva ce ar putea striga în gura mare cu mîndrie -,, uite că în sfîrșit Chișinăul nostrum va fi arătat in film, și nu într-un film oarecare, ci în unul de excepție,,.

Și ce-am văzut de fapt? – Doi tineri, un dirijor român și o pianistă moldoveancă vin în Moldova pentru a face nunta ca să cîștige niște bani pentru un apartament. Și mai departe urmeaza un șir de întîmplări haioase, dar nu numai haioase, împleticite de obiceiurile și tradițiile unei nunți cu adevărat moldovenești. Cu luat rămas bun de la viața de burlac, cu luarea miresei de acasă, cu muzică populară și furatul miresei, deci pînă la închinat și dezbrăcat… în fine, totul exact cum se cuvine la o nuntă basarabeană. Dar unde e senzaționalul? – nouăzeci și șapte de minute am așteptat să se întîmple acel miracol, acel deznodămînt pentru care mă programasem din start. Să fi greșit eu oare cu așteptările? Nu zic, mi-a plăcut subiectul, așa, la general. Actorii tot au făcut față – nu îndrăznesc să am obiecții. Ba chiar mai mult, m-a impresionat în special un personaj, unchiul Senia, cred că era cel mai sincer și cel mai carizmatic din toți. Dar așa și n-am înțeles ce s-a întîmplat, la ce ar fi trebuit să atraga atenția spectatorul…

După părerea mea, s-a depus multă muncă, și scenariul ( deși poate un pic prea simplu), dar a mers. Numai că ceva tot nu a ajuns, aveam impresia că uite, uite acum va “sări iepurele” însă așa și am rămas cu așteptările.

Poate că acest film nu a fost filmat pentru un ochi de critic, ci pentru ca să te întinzi pe un pat comod și timp de o oră și jumătate să te hrănești cu o odeie genial, departe de efectele speciale din filmele americane. Poate că noi, cei ce suntem in puterea filmelor străine pur și simplu ceva ne-a scăpat. Poate nici nu era în plan să se intimple ceva senzațional. Poate că senzațional e însăși faptul că e una din puținele ecranizări filmate pe plaiul natal. Deci dacă i-aș pune o notă, ar fi una bună. Nu pentru actori, nu pentru scenariu, ci pentru ideea geniala care pe lîngă toate mai are nevoie de puțină ,,explozie’’. Nu-i rău, dacă luăm în considerație că ni s-a arătat realitatea tinerilor moldoveni care s-au mutat cu traiul într-o țară străină dar vin aici, la Moldova ca să facă nunta pentru ca să mai cîștige niște bani. (Căci noi știm ce nunți pompoase se fac la noi, mai ales dacă avem printer rude sau prieteni pe cineva ca nașul acestor doi tineri.)

Cred că dacă următorul film îl vedem peste cel puțin 50 de ani, vom vedea și schimbările spre mai bine. Dar acum nu pot să zic decît că nunta a fost cam plictisitoare.

Ludmila Guștiuc, o tînăra studentă cu mari ambiții în lumea artistică: "Cel mai mare rol întru realizarea activității date a jucat incăpățînarea mea."

 -      Știm că deocamdată nu faceți fotografie la nivel profesional, dar ce va     determinat să vreți să fiți fotograf?

 -      Fotografia e o artă foarte frumoasă. Prin fotografie un autor poate exprima o mulțime de sentimente. Cred că faptul că nu pot să îmi exprim sentimentele vorbind deschis, m-a determinat să aleg scrisul și fotografia, a doua fiind foarte expresivă si exact pentru mine.

 -      De cînd a început această pasiune?

 — Pasiunea a inceput din copilărie, cînd am luat primul aparat de fotografiat in mînă. Țin minte cum am făcut o mulțime de fotografii pentru o gazetă la școală și am fotografiat locuri din orașul meu. Era primăvară. Mai am cîteva fotografii și acum...

 -      Vede cumva un fotograf lumea mai diferit decit un om de o profesie obișnuită?

  — Cred că fiecare om vede lumea diferit de alții, aici mai mult depinde de fantezie. Dar un fotograf bun are si o imaginație bogată, deci răspunsul este afirmativ. Eu cred că văd lumea altfel. Un fotograf, e important să atragă atenția la detaliile mici și care par neînsemnate, dar pentru o poză unică ar insemna foarte mult.

 -      Ce vă place să intre în obiectiv, ce fotografiați mai mult?

  — Imi place să prind în obiectivul fotoaparatului meu fețe de oameni, dar în momente neașteptate. Îmi place să fotografiez și animale, păsări, nud-uri artistice, fructe, dar și cerul. Cerul e ceva special pentru mine, căci este mereu diferit și îmi ies niște poze minunate.

 -      A fost fotografia o pasiune care a venit spontan sau va-ți gîndit bine înainte de a începe să fotografiați?

 — Pasiunea aceasta, la fel ca și toate celelalte pasiuni ale mele, a venit spontat. Îmi place tot ce-i nou și dacă prind interes pentru ceva, mă dedic în totalitate, ținînd cont de posibilități și timp.

 -      Ce a jucat cel mai mare rol întru realizarea acestei activități?

  — Cel mai mare rol întru realizarea activității date a jucat incăpățînarea mea și dragostea mea pentru vedetele internaționale. Cînd văd poze frumoase cu idolii mei, îmi doresc să le fac și eu cîte o poză. Asta a fost un impuls de a încerca ceea ce fac acum.

 -      Și aveți vreun fotograf pe care să-l considerați un exemplu?

   — Da, am trei fotografi pe care îi consider foarte buni. Primul e Jared Leto, care nu e unul profesional și face niște poze care par de-a dreptul ridicole uneori, dar eu îi iubesc toate creațiile (toate clipele in care apasă butonul Canon-ului său și face o fotografie stupidă  ). Al doilea este un fotograf profesional, care fotografiază o mulțime de vedete și pozele lui de cele mai dese ori sunt alb -negru. Numele său este Terry Richardson. A treia, e o fată simplă, care face cosplay și alte poze geniale și le postează pe deviantart. Pe internet găsești mulți amatori cu mîini de aur.

 -      Plănuiți să vă faceți o profesie din această pasiune?

  — Plănuiesc să fiu traducător, să lucrez in vreo agenție de turism, dar din suflet aș vrea sa fiu fotograf. Sper să reușesc în ambele domenii.

 -      Dacă ar fi să mergeți într-o țară străină pentru a fotografia, care ar fi aceasta?

  — Doar o țară? Nu se poate! Am mai multe și nu pot alege: <st1:country-region w:st=«on»>America</st1:country-region>, Anglia, <st1:place w:st=«on»>Germania</st1:place>, Grecia, Egipt....

 -      Ați menționat că pe lîngă fotografie mai faceți pasiune și pentru scris, asta e legat de ceva anume sau pur și simplu vă reușeste bine?

  — Pur si simplu imi place să scriu gîndurile mele pe hîrtie, dar gîndurile mele sunt muuulteeee și excentrice chiar. Dacă nu le-aș scri și nu aș compune din ele anumite povești și istorii, mi-ar exploada capul.Scrisul e un lucru minunat!

 -      Aveți careva publicații pîna acum?

 -      Nu am nici o publicație, scriu pentru mine, dar in viitor am niște planuri.

 -      E frumos tot ceea faceți. Și încă o întrebare la final, Cum își vede viitorul un om artistic ca dumneavoastră ?

 -      Viitorul îl văd ca pe un mosaic de culori pastel!!!Mai misterios așa, cu punct la sfarsit.

Ludmila este de-a dreptul o tînără talentată. Pe lînga faptul că își face studiile la universitatea pedagogică, la facultatea de limbă engleză – germană, face fotografii, scrie și pe lînga toate astea mai cîntă la chitară și visează să-și facă o colecție enormă de cărți din diverse domenii. Nu-mi rămîne decît să-i urez Ludmilei success in realizările sale și timp pentru ca să le reușească pe toate. Cum se zice: «un om talentat, e talentat în toate.»